Blogul unui Carcotas

Cei care doresc sa isi petreaca concediul in Romania anul acesta dar nu vor sa stea la hotel trebuie sa stie ca au scazut chiriile in cele mai multe dintre statiunile romanesti de pe malul marii.

Astfel, conform unui comunicat al portalului imopedia.ro, chiriile au scazut cu cel putin 10% fata de anul trecut:

- in Mamaia, o garsoniera se poate inchiria cu 250 Euro/luna, pret cu 10% mai mic decat in urma cu un an. Apartamentele cu doua camere se inchiriaza cu aproximativ 320 Euro/luna, ceea ce inseamna cu 14% mai putin decat in vara lui 2009. Chiriile apartamentelor cu trei camere au scazut fata de anul trecut cu 15 procente ajungand la 500 Euro pe luna.

- in Costinesti, o garsoniera se inchiriaza cu 100 de euro pe luna (-18% comparativ cu 2009), un apartament cu doua camere se inchiriaza cu 175 Euro/luna, iar un apartament cu trei camere cu 200 Euro/luna.

- in Constanta, proprietarii cer o chirie medie de 175 Euro/luna pentru o garsoniera, cu 12% mai putin decat anul trecut. Pentru doua camere se cer 250 Euro/luna, iar pentru trei camere 380 Euro, chiriile fiind cu 15% si respectiv 17% mai mici decat in vara lui 2009.

In comunicat nu se mentioneaza care sunt chiriile in cazul in care apartamentul se inchiriaza in regim hotelier, insa in mod sigur sunt mai mici decat anul trecut.

Acum, se pune intrebarea daca scaderea previzibila a preturilor la cazare cu cel putin 10% in acest an (atat la hoteluri cat si la apartamente) fac litoralul mai atractiv in ochii romanilor dornici de vacanta. Iar raspunsul este: “putin probabil”. In primul rand, scaderile par mici comparativ cu criza prin care trecem (mai ales in Mamaia), iar in al doilea rand, nivelul ridicat al preturilor reprezinta doar una dintre problemele cu care se confrunta litoralul romanesc.

Personal, o sa merg la mare in Romania atunci cand o sa vad ca macar 100.000 de germani vor face la fel.

Omul de afaceri Radu Enache, care controleaza lantul hotelier Continental, cu aproape 2.000 de camere si cu afaceri de circa 27 mil. euro anul trecut, spune ca si-a facut un scenariu de supercriza, ce presupune inchiderea imediata a unei unitati hoteliere cand devine nerentabila.

“Hotelurile de patru si cinci stele din Bucuresti au devenit hoteluri de trei stele, daca ne referim la tarifele practicate. Marriott-ul concureaza acum cu hotelul meu de trei stele Ibis Parlament. Am redus si noi tarifele de la inceputul anului, insa nu putem sa coboram pretul sub costurile de functionare”

a declarat Enache, care practica la hotelul de trei stele un tarif mediu de 60 de euro pe camera, cu tot cu discount-uri aplicate.

Lantul Continental Hotels a inregistrat anul trecut pierderi de aproape 2,8 milioane de euro, potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finante.

Intrebati de politica de pret pe care o aplica in aceasta perioada, reprezentantii hotelului de cinci stele JW Marriott au spus ca orice lant hotelier este liber sa isi orienteze si adapteze strategia de preturi la conditiile pietei.

Enache a mai sustinut ca daca initial credea ca hotelurile economice (de doua si de trei stele) vor avea de castigat anul acesta datorita tarifelor mici, reducerile de pret efectuate de hotelurile de cinci stele au schimbat aceasta situatie.

Hotelurile din Capitală au aliniat tarifele de cazare la nivelul celor practicate în alte capitale regionale, însă ieftinirea nu va transforma peste noapte Bucureştiul într-un pol de atracţie pentru turismul de business.

Consultanţii de pe piaţa hotelieră spun că pentru a creşte numărul de turişti în 2010, hotelierii bucureşteni nu trebuie să se bazeze doar pe un preţ redus, ci trebuie să pună accent pe calitatea serviciilor.

Un alt punct slab al Capitalei ţine de spaţiul insuficient în care pot fi găzduite evenimente internaţionale, generatoare de trafic, inclusiv în turism.

Tarifele nu trebuie să fie pedala pe care să apese hotelierii bucureşteni. Scăderea lor este un lucru bine-venit, în orice caz, deoarece tarifele medii ale hotelurilor din Bucureşti erau destul de «obraznice» comparativ cu media de pe piaţa europeană. Cu toate acestea, nu datorită tarifelor vom fi mai atractivi ca destinaţie pentru turismul de afaceri.

„Serviciile şi împachetarea lor corectă şi cât mai accesibilă pentru clienţi vor face diferenţa”, este de părere Mihai Râşniţă, secretarul general al Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR).

În opinia acestuia, instabilitatea politică are, de asemenea, o influenţă majoră în deciziile privind organizarea de evenimente de anvergură luate de companii, organizaţii sau instituţii internaţionale.

“Evenimentele mari, de anvergură, se cunosc din timp, iar pentru acapararea lor, în primul rând, trebuie să prezentăm stabilitate şi încredere ca ţară, or, noi nu am demonstrat aceste calităţi în ultimul timp. Conferinţele şi evenimentele la nivel internaţional nu vor accesa o ţară în care nisipurile sunt «mişcătoare»”, a mai spus Râşniţă.

Ultimele rapoarte realizate de compania de consultanţă imobiliară CBRE pe piaţa locală arată că în Bucureşti tariful mediu de cazare pe noapte a ajuns la 78-80 de euro, fiind comparabil cu preţurile practicate în capitale precum Sofia, Varşovia, Praga sau Budapesta.

Aceasta în condiţiile în care, în anii trecuţi, Bucureştiul era cunoscut în piaţa europeană drept una dintre destinaţiile de business destul de “piperate” din punctul de vedere al tarifelor practicate de hoteluri. Scăderea a venit pe fondul crizei, ca urmare a reducerii cu până la o treime a gradului mediu de ocupare.

“Pe întreg anul 2009, în Bucureşti se va atinge un grad de ocupare mediu de 48-52% – în scădere cu aproximativ 25-27% faţă de 2008”, estimează Mircea Drăghici, project manager în cadrul departamentului Hotels al CBRE Eurisko.

Un grad de ocupare mai mic va înregistra şi piaţa hotelieră din capitala Cehiei, Praga, unde tariful mediu de cazare a ajuns la maximum 77 de euro pe noapte, din Budapesta, unde o noapte de cazare costă în medie 70-73 de euro, sau din Bratislava, unde preţul pe noapte este 80-82 de euro.

Gradul de ocupare în capitalele străine a scăzut însă mai puţin decât în Bucureşti. În timp ce în Capitala României gradul mediu de ocupare a hotelurilor a scăzut cu până la 27%, media scăderii pentru celelalte este de 16 procente.

“Ianuarie 2010 a fost cea mai proastă lună din ultimii 20 de ani pentru hotelurile din Bucureşti, atât din punct de vedere al gradului de ocupare, cât şi al tarifului mediu”, a spus secretarul general al Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR).

Grad mediu de ocupare de sub 30%

El a adăugat că în ianuarie gradul mediu de ocupare a scăzut la sub 30%, nivel fără precedent după anul 1989.

“La acest grad de ocupare, un hotel abia dacă poate să-şi acopere facturile cu utilităţile şi să plătească parţial salariile. Nu se mai pune problema achitării datoriilor către stat. Multe hoteluri au închis etaje întregi, iar camerele au intrat în conservare”, a afirmat Rîjniţă.

Potrivit oficialului FIHR, în decembrie 2009 şi ianuarie 2010, au intrat în conservare mai mult de 3.000 de camere din totalul de peste 10.000 existente în toate hotelurile din Capitală.

“Această cădere dramatică a început din decembrie anul trecut şi s-a amplificat în ianuarie. Multe dintre hoteluri au disponibilizat sau au trimis în şomaj tehnic o parte dintre angajaţi”, a continuat Rîjniţă.

Criza şi Guvernul, principalii vinovaţi

El a afirmat că scăderea drastică a activitaăţii este cauzată de criza economică şi de faptul că Guvernul nu “s-a mişcat” cu proiectele pentru accesarea de fonduri europene, motiv pentru care experţii străini care reprezentau o parte dintre clienţii hotelurilor din Capitală nu au mai ajuns în România.

Totodată, în ianuarie 2010 au scăzut şi tarifele, în medie cu 25-30% comparativ cu luna ianuarie a anului trecut.

“Hotelurile de cinci stele au ajuns să vândă camera la tarife practicate în anii trecuţi de hotelurile de trei stele. Din acest motiv, există o presiune uriaşă pe tarifele hotelurilor de trei stele”, a mai spus oficialul FIHR.

Luna ianuarie continuă trendul descendent început anul trecut. Institutul Naţional de Statistică a anunţat joi că la nivelul întregii ţări sosirile şi înnoptările în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au înregistrat anul trecut scăderi cu 13,8% şi cu 16,4%, faţă de anul anterior.

Adevăratele chilipiruri în materie de tranzacţii imobiliare sunt rare. O modalitate prin care îţi poţi cumpără casă la un preţ mai mic decât cel al pieţei este “vânarea” locuinţelor scoase la vânzare de către bănci, în urma executărilor silite.

O altă problemă ar fi că imobilele scoase la vânzare nu pot fi vizionate şi, în cazul în care proprietarii refuză să le elibereze, evacuarea cu ajutorul poliţiei dă bătăi de cap cumpărătorului.

Legea permite foştilor proprietari să facă recurs după recurs şi sunt greu de scos din casă. Aşa că poate dura şi ani până când cumpărătorul îşi intră în drepturi.

Potrivit Codului de procedura civilă, anunţul de vânzare trebuie publicat în mai multe locuri: la sediul organului de executare, adică la sediile băncilor, la locul unde se află imobilul scos la vânzare, la sediul primăriei în a cărei rază este situat imobilul, la locul unde se desfăşoară licitaţia şi în ziarele locale sau naţionale.

În ciudă prevederilor legale, aceste anunţuri sunt publicate, de obicei, numai pe site-urile de Internet al băncilor.

Ionuţ Stanimir, şef departament la Departamentul Comunicare Externă din BCR, este de părere că, din punctul de vedere al băncii, executarea silită nu este o situaţie de dorit. Pentru executat este lesne de înţeles motivul, în timp ce bancă nu poate obţine profit dintr-o executare silită, iar uneori se găseşte în situaţia de a nu-şi recupera suma împrumutată.

“Executările silite nu sunt niciodată o situaţie de dorit, nici pentru client şi nici pentru bancă. Având în vedere că banii pentru acordarea unui credit vin întotdeauna din depozitele clienţilor sau din capitalul acţionarilor, banca are o responsabilitate faţă de aceştia de a se asigură că împrumuturile debitorilor sunt plătite înapoi sau cele neperformante sunt recuperate.

Este, de exemplu, cazul în care pot interveni executările silite. Însă această nu este o activitate pe care bancă să o vadă în termeni de profitabilitate. Este pur şi simplu vorba de recuperarea (în măsură posibilităţilor) unui credit acordat, după cum spuneam, din banii depunătorilor sau capitalul acţionarilor. Bancă nu are nimic de câştigat din asta şi încearcă să evite aceste situaţii prin restructurarea creditelor cu probleme”, a explicat reprezentantul BCR.