Blogul unui Carcotas

Daca la istorie am invatat despre otravirea fantanilor ca mijloc eroic de aparare a stramosilor nostri in fata invadatorilor, o presupusa otravire contemporana a apei potabile cu o substanta cu efect insidios, menita sa ne faca usor de controlat si de stapanit, pare o poveste intr-adevar zguduitoare – numai buna pentru a fi subiectul unei teorii a conspiratiei.

Fluorul – cel mai bun prieten al dintilor?
De ani de zile ni se spune ca fluorul este bun pentru sanatatea noastra; mai precis, pentru sanatatea dintilor nostri. Fluorul intareste smaltul dintilor ceea ce, spun specialistii, inseamna mai putine carii. De aici si pana la masura de a fluoriza apa de baut pentru a asigura tuturor (mai ales copiilor) doza de fluor necesara pentru protectia danturii era un pas destul de mic. Pas care, in unele tari, a fost deja facut. Cu consecinte grave, sustin cativa experti si, mai ales, cu intentii odioase, sustin adeptii teoriilor conspiratiei.

Incepand din anii ‘40, in SUA si Canada, apa potabila a fost, in mare parte, fluorizata prin adaugarea de fluorura de sodiu. Masura a fost implementata in urma unei campanii agresive care urmarea sa convinga populatia de beneficiile adaugarii substantei in apa. Fluorul a devenit deodata elementul-minune care ne putea scapa de carii. Inclus in pastele de dinti, in apele de gura si, in cele din urma, in apa pe care o bea toata lumea, de la bebelusi pana la varstnici, fluorul ar fi urmat sa imbunatateasca sanatatea dentara a tuturor acestor norocosi beneficiari. Aici incepe, spun luptatorii impotriva uneltirilor, ticaloasa conspiratie careia ii suntem inca victime. Pentru ca despre efectele nocive ale “elementului F” asupra sanatatii, despre sursele din care provenea fluorura de sodiu folosita, si despre necesitatile stringente care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Ani mai tarziu, au inceput sa se auda glasuri – din lumea stiintifica – afirmand ca fluorizarea apei nu numai ca nu ar imbunatati in vreun fel sanatatea cuiva, dar contribuie la cresterea riscului unor afectiuni. Doza optima de fluor ar fi, dupa cifrele oficiale, de 1 ppm (parti per milion) sau 1 mg/litru. Dar cei convinsi ca e vorba despre complot afirma ca, in unele zone ale Americii de Nord, fluorul se gaseste in apa in doze de 2-3 ori mai mari. De ce?

Asa cum era de asteptat, informatiile se bat cap in cap. Exista studii care arata ca fluorul intareste, intr-adevar, smaltul dintilor si reduce riscul aparitiei cariilor la copii, dupa cum exista si studii care au demonstrat ca afecteaza negativ sanatatea dintilor, care nu e legata doar de smalt; in plus, are efecte nocive asupra sistemului osos.

In fond, ei ne doresc binele – sau nu?
Artizanul marii conspiratii este considerat Gerald J. Cox, un om de stiinta care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizarii fluorului in lupta impotriva cariilor.Ceea ce nu stia lumea era ca dl Cox era platit de o companie metalurgica, specializata in producerea aluminiului, companie care, ca si altele din acelasi domeniu, se confrunta in anii ‘30 cu o mare problema: cum sa scape de marile cantitati de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului? Unul dintre aceste deseuri era fluorura de sodiu. O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide si insecticide – pe intelesul tuturor: otravuri pentru gandaci si pentru sobolani – dar inca ramanea in stoc o cantitate mare de fluorura de care fabricantii trebuiau cumva sa scape. Teoria conspirationista afirma ca, de fapt, fluorizarea pe scara larga a apei potabile a fost o marsava uneltire orchestrata de mari intreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finantat de cei care pot obtine totul cu bani. Acestia au gasit o valoare de intrebuintare deseurilor de fluorura de sodiu, fara a-si face nici un scrupul cu privire la sanatatea celor pe care ii otraveau astfel.

Si asa se face ca firma ALCOA, cea mai mare dintre companiile producatoare de aluminiu, ar fi finantat – conform teoriilor conspirationiste – cercetarile asupra apei fluorizate si a efectului asupra danturii copiilor, apoi campania pentru promovarea fluorizarii apei potabile. (Trebuie spus ca, la ora actuala, fluorura de sodiu mai este folosita doar in mica masura pentru fluorizarea apei, fiind inlocuita, intre timp, de alti compusi care contin fluor. In schimb, este inca prezenta in pastele de dinti.)

Aceleasi teorii aduc argumente in privinta pericolelor ingerarii de fluor, punand accentul pe toxicitatea sa si pe efectele nocive, pe termen lung, asupra sanatatii, efecte despre care publicul stie prea putin. Ei citeaza in primul rand un studiu foarte amplu, realizat la sfarsitul anilor ‘80 pe 39.000 de copii americani, studiu care a aratat ca nu au aparut diferente semnificative in ceea ce priveste numarul de carii intre copiii care bausera si cei care nu bausera apa fluorizata. Deci, fluorul n-ar avea mult laudatul efect de a preveni aparitia cariilor. In schimb, specialistii afirma ca supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri continute in apa de baut, determina aparitia fluorozei dentare, o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete pe suprafata lor. Riscul e si mai mare in conditiile in care consumului de apa fluorizata i se adauga alte surse de fluor: suplimente cu fluor (ce-i drept, prescrise adesea copiilor inca din pruncie) sau expunerea la poluarea produsa de carbunele cu continut mare de fluor.
 
Ulterior, au inceput sa circule si informatii privind potentialul carcinogenic al fluorului, iar mai multe studii ar fi demonstrat ca exista o legatura intre fluor si fracturi: ingestia fluorului in cantitati mari fragilizeaza oasele, marind riscul de fracturare a acestora. Ca si cum nu era de ajuns, se vehiculeaza, mai nou, informatii asupra unor posibile efecte ale fluorului asupra creierului si, implicit, a comportamentului uman. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat intr-o carte a sa faptul ca fluorul ar fi folosit pentru a tine sub control populatia, impiedicand-o sa devina prea violenta. Cetatenii tarilor in care se practica fluorizarea apei potabile ar fi asadar, un fel de cobai.

Jurnalistul citeaza marturia lui Ian E Stephen, specialist in efectele fluorului asupra sanatatii, care a afirmat ca in timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, in Irlanda de Nord continul de fluoruri din apa potabila a crescut de trei ori si ca acest lucru ar fi fost facut intentionat, in incercarea de a linisti  populatia turbulenta si de a tine astfel situatia sub control. Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte. Jurnalistul afirma ca, de altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor – probabil in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control.

Stia guvernul american, se intreaba David Heylen Campos, care erau efectele negative ale fluorului asupra sanatatii? Au fost ascunse deliberat aceste informatii pentru a proteja sinistra conspiratie la scara nationala? Nu exista un raspuns convingator, raspunde jurnalistul, care ne indeamna totusi sa cantarim cu grija ce se ascunde in spatele amplelor campanii care ne indeamna sa bem apa fluorizata sau sa ne spalam pe dinti cu pasta de dinti care contine fluorura de sodiu… substanta folosita la fabricarea otravii pentru sobolani.

Cum era sa scape tocmai criza actuala, care ne zgaltaie atat de rau pe toti, cum era sa scape tocmai ea de o explicatie in spirit conspirationist? Indiferenti la explicatiile date de profesionisti – bancheri, economisti, analisti politici -, pasionatii povestilor despre comploturi au lansat propriile lor explicatii.

Prima dintre ele nici macar nu-i originala: tot vechea poveste – categoria oldie, but goldie, caci se pare ca, indiferent de natura evenimentului analizat, niciodata nu trece nebagata in seama – a unui complot evreiesc. Nici nu incepuse bine sa se vorbeasca oficial despre criza, ca site-urile antisemite s-au si umplut de explicatii destepte privitoare la o conspiratie iudaica, personajele principale fiind bancherii si alte persoane importante de pe Wall Street si de pe alte “strazi” ale lumii financiare, din SUA si alte parti ale globului. A tasnit numaidecat si s-a raspandit cu viteza internetului un zvon despre niste fonduri de 400 de miliarde de dolari care ar fi fost mutate in banci israeliene “chiar inainte” de prabusirea firmei Lehman Brothers si a altor importante corporatii de servicii financiare americane. Simplul fapt ca economia Israelului nu a parut (pana acum) afectata foarte grav de criza care a zguduit atatea state, a fost socotit drept o dovada de netagaduit a conspiratiei. Ziare, posturi de radio si televiziune din Europa, America de Nord si America de Sud si Orientul Mijlociu au inhatat din zbor povestea, inserand, in emisiuni si articole, comentarii antisemite, unele dintre ele de o logica “zdrobitoare”: de pilda, in Venezuela, realizatorul unei emisiuni radio a afirmat ca faptul ca membrii Congresului american si-au luat vacanta cu prilejul marilor sarbatorilor iudaice, dupa ce votasera propunerea privind planul de salvare a economiei, prin alocarea a 700 miliarde de dolari, constituie o dovada a faptului ca guvernul Statelor Unite este controlat de lobby-ul evreiesc! Deci, nimic nou: aceleasi stereotipii vechi de secole, care ies (nici macar surprinzator) la iveala de fiecare data cand e vorba despre o criza si niste bani.

Noroc ca exista cel putin o teorie alternativa (cu toate ca si asta e din categoria cliseelor): e vorba despre vesnica disputa intre partidele politice americane – democrati vs. republicani. De-a lungul vremii, cele doua n-au incetat sa se acuze reciproc de participare la conspiratii. Ultimul scandal rasunator a avut loc in urma cu vreo 13 ani, cand au ciculat zvonuri conform carora dreapta americana ar fi pus la cale complotul in urma caruia presedintele democrat Bill Clinton s-a trezit implicat intr-un scandal sexual. (Cum? Credeati ca din cauza Monicai Lewinski? Pai ea n-a fost decat o unealta a dreptei, nu va e clar?).

Acum jucam returul: e randul republicanilor sa-i acuze pe democrati de un complot. Rush Limbaugh, un faimos, dar si controversat realizator de emisiuni radio american, cunoscut pentru vederile sale de dreapta, nu numai ca a declarat ca spera intr-un esec al presedintelui Obama, dar, la sfarsitul anului trecut, i-a acuzat pe democrati ca ei ar fi declansat criza financiara americana (devenita ulterior globala) pentru a-l ajuta pe Barack Obama sa castige alegerile! Limbaugh a afirmat ca senatorul democrat Chuck Schumer ar fi fost implicat in colapsul bancii IndyMac, care a starnit zvonuri ingrijoratoare care, la randul lor, au declansat panica financiara ce a dus, in cele din urma, la prabusirea atator mari banci si alte institutii financiare americane. Pe fondul acestei panici, democratii ar fi castigat alegerile; au facut rost, zice Rush Limbaugh, de o criza despre care populatia crede ca poate fi rezolvata doar cu ajutorul atotputernicului guvern care ar interveni ca sa salveze una sau alta. Scopul final al actualului guvern democrat, dupa afirmatiile lui Limbaugh, este acela de a nationaliza o mare parte din economia SUA – unele banci, afacerile cu ipoteci, pana si industria constructoare de masini.

Faptul ca marea criza s-a propagat in lume cu asemenea efecte devastatoare e interpretat de jurnalistul de dreapta drept o dovada ca lucrurile au scapat de sub control si au ajuns prea departe: democratii au vrut doar sa castige alegerile si au declansat o monstruoasa criza la nivel global. Politica liberala a lui Barack Obama nu e, in mod cert, pe placul lui Rush Limbaugh, un anti-liberal declarat. “Liberalismul e problema noastra” a spus el. “Liberalismul e cel care ne-a adus atat de periculos de aproape de prapastie.” Teoria lui a devenit, evident, foarte draga dreptei politice din SUA si a inceput sa faca si pui. Karl Rove (un important personaj care a lucrat la Casa Alba ca Deputy Chief of Staff in timpul ultimului mandat al lui George W. Bush) si Bill O’Reilly, un reputat jurnalist si comentator politic, au sustinut si ei ca actuala criza a fost creata deliberat, dar nu de democrati, ci de anumiti ziaristi care doreau sa sprijine alegerea lui Obama.

Alaturi de aceste mostre, mai exista, cu siguranta, si alte explicatii conspirationiste ale crizei pe care tocmai o experimentam cu totii. Si vor mai aparea o sumedenie. La urma urmelor, criza e abia la inceput. Evident, in lipsa vreunei dovezi, fiecare accepta sau respinge asemenea explicatii in functie de inclinatiile personale. Daca ai tendinta de a crede ca orice e rodul unei conspiratii, ai sa vezi un complot pana si in faptul ca atunci cand, te-ai dus, duminica la 7 seara, sa iei paine de la magazinul de la parterul blocului, vanzatoarea ti-a raspuns ca nu mai are. (“Aha! Ai vazut? Ti-am spus eu ca asa ne fac… sa ajungem niste sclavi, niste nenorociti, sa depindem de ei pentru orice si dupa aceea, cand le vine lor bine, ne taie macaroana! Acum nu ne mai dau nici paine, mama lor de …!!!).

Criza pornita ca o avalansa in 2007 inca ne cara cu ea, in rostogolirea pe o panta destul de abrupta (poate s-o mai indulci mai incolo; speram si noi, ce sa facem…) si despre care nu stim inca unde isi are capatul. Traim inca in ea, nu am avut cand si cum sa ne indepartam de ea, pentru a o putea privi cu detasarea pe care inevitabil o aduce trecerea vremii; dupa cum tot trecerea vremii permite adunarea si evaluarea dovezilor privind o cauza sau alta a fenomenului. Deocamdata, explicatiile stiintifice, in spiritul economiei politice, se ciocnesc de explicatiile banuitoare, in spiritul teoriilor conspiratiei, creand un vartej de informatii si emotii greu de analizat. Vorba lui “Murphy”: Zambeste, ca maine va fi mai rau!

Surse caricaturi: VCPC, NV News

Topul conspiratiilor si controverselor politice romanesti

Istoria Romaniei nu putea fi ocolita de masinatiuni de culise si de intrigi cu substrat politic, religios sau economic. Conspiratiile, miscarile si tratatele politice discutabile au fost parte integranta a istoriei noastre nationale, la fel ca in oricare alt colt de lume. Chiar daca in vechime erau numite hiclenii, comploturi, tainuiri, sfatuiri sau uneltiri, aceste modalitati ascunse de influentare a mersului firesc al istoriei, nu se deosebeau in esenta de conspiratiile moderne care fac sa curga rauri de cerneala.

10. Enigmele Tezaurului de la Pietroasa

Tezaurul de la Pietroasa consta probabil in cea mai mare si mai valoroasa comoara descoperita in ultimele secole pe teritoriul Romaniei. Faimoasa “Closca cu puii de aur” este, de fapt, cel mai pretios artefact din cadrul acestei comori. In primavara anului 1837, constructorii palatului Episcopal din Buzau solicita taranilor din comuna Pietroasa sa extraga o cantitate sporita de calcar necesar ridicarii edificiului. Intr-o dimintata de sfarsit de aprilie, Ion Lemnaru si socrul sau, Stan Avram, descopera faimoasa comoara compusa la randu-i din vase de ornament, bijuterii, podoabe si obiecte de cult ceremonial de origine gotica. Cei doi sateni erau constienti ca descoperisera o comoara, dar habar nu aveau de valoare sa, dupa cum a dovedit Ion Lemnaru care a vandut un lant si o fibula de aur unui nepot de arendas, pentru doar 30 de parale si o sticla de tuica. Comoara a ramas ascunsa in gospodaria celor doi pana pe data de 11 ianuarie 1838, cand in urma unui cutremur, Ion Lemnaru a fost somat de autoritati sa-si darame casa puternic avariata. Din acest moment incepe o adevarat epopee cu rezonante europene pentru stravechea comoara de la Pietroasele. Cei doi tarani sunt pacaliti de catre Anastase Tarba, un antreprenor veros care le cumpara intreaga comoara. Satenii se lauda in gura mare de isprava facute, autoritatile si agia afla si intervin pe fir. Ancheta a fost supravegheata de nimeni altii decat Mihalache Ghica si Petrache Poenaru. Comoara este recuperata in mare parte, pentru ca, in anul 1875, sa fie furata din incinta Universitatii Bucuresti. Tezaurul este din nou recuperat, pentru ca in timpul incendiului din anul 1884 sa fie aproape de distrugere. Totul a culminat odata cu calatoria si expunerea tezaurului la Paris, la Luvru, cu ocazia celei de-a doua Expozitii Universale din anul 1900. Gurile rele afirma ca tezaurul expus la Muzeul de Istorie al Romaniei nu este decat o copie care s-ar fi putut efectua in cadrul calatoriei sale in afara granitelor tarii. Argumentul lor este acela ca in cadrul expozitiei de la Roma din anul 1911, nu ar fi fost expus originalul, ci o copie galvano-plastica realizata de restauratorul Paul Telge.

9. Conspiratia din spatele abdicariii lui A.I. Cuza

Abdicarea domnitorului Alexandru Ion Cuza reprezinta un subiect insuficient cunoscut majoritatii romanilor, un subiect tratat incomplet in manualele scolare si ignorat pe nedrept de istorici. Epoca domniei lui Cuza este caracterizata prin trecerea brusca de la oranduirea preponderant feudala a societatii romanesti catre o alta structura social-istorica, caracterizata prin modernism si dezvoltarea industriei. Asistat de catre consilierul sau, Mihail Kogalniceanu, Cuza a initiat o serie de reforme care au dat un nou inceput societatii romane din acele timpuri. Prima sa masura din anul 1863 a vizat confiscarea mosiilor detinute de manastiri. Pentru a savarsi aceasta hotarare controversata, domnitorul Cuza a avut nevoie de tot sprijinul pe care putea sa-l ofere Parlamentul. Un an mai tarziu, Alexandru Ioan Cuza purcede la dezrobirea taranilor de sub influenta hotaratoare a boierimii, precum si la impropietarirea marilor mase de tarani agricultori. Principalele sale reforme au avut un mare impact in strainatate si au dus la intensificarea activitatilor diplomatice ale Romaniei. Adopta primul Cod Civil si Cod Penal din tarile romane, inspirate dupa Codul Napoleonian. A fondat Universitatea din Bucuresti si cea din Iasi si a modernizat Armata Romana. Datorita acestor masuri neagreate de cler, Cuza a fost in pericol de a fi asasinat, datorita conspiratiilor si intrigilor arhimandritului Nylos din Constantinopol, actiunile acestuia fiind dejucate de catre agentii romani. S-a stabilit, astfel, un grup de complotisti compus din reprezentantii clerului grec si Henry Bulwer, ambasadorul Marii Britanii la Constantinopol. Acestora s-au alaturat imediat mosierilor liberali care considerau ca domnitorul Cuza nu le mai reprezenta interesele. Totul a culminat cu o lovitura de stat, in care domnitorul a fost fortat, sub amenitarea armei, sa abdice de catre asa-numita Monstruasa Coalitie, o asociere politica de moment dintre conservatori si liberali. La ora 4 dimineata, pe data de 22 februarie 1866, un grup de conspirationisti inarmati l-a fortat pe Cuza sa abdice dupa care l-a condus pana la granita. Domnul Unirii a murit in exil…

8. Nicolae Titulescu – Victima conspiratiilor naziste?

Considerat cel mai bun diplomat roman din perioada interbelica, Nicolae Titulescu este creditat de o parte a istoricilor drept victima unei adevarate conspiratii politice ai carei autori ar fi fost cercurile care guvernau Germania lui Hitler si Italia lui Mussolini. Pentru a-si atinge scopurile, diplomatia fascista nu s-a dat in laturi de la folosirea pe scara larga a asasinatelor politice. In aceasta directie, cancelaria de la Berlin intocmise deja o adevarata “Lista Neagra” pe care figurau nume importante ale politicii europene interbelice precum Engelbert Dolfuss, Alexandru I Karagheroghevici – regele Iugoslaviei, Eduard Benes, Albert I – regele Belgiei, Louis Barhou, Armand Calinescu, I. G. Duca, Nicolae Iorga si Nicolae Titulescu. Acesta din urma a fost in mai multe randuri Ministru de Externe al Romaniei si delegat permanent al statului roman la Liga Natiunilor de la Geneva. Intreaga sa activitate s-a bazat pe problemele majore ale politicii externe a Romaniei. Invinuit de apartenenta la Francmasonerie, dar si la ideile de stanga, Titulescu a ramas toata viata un patriot convins. O prima incercare de asasinat a avut loc in anul 1934, in apropiere de Zagreb, in momentul in care o bomba a explodat pe calea ferata la cateva secunde dupa ce trecuse un tren in care se afla Titulescu alaturi de alti diplomati. O alta incercare nereusita a avut loc in anul 1936, la Paris. Serviciile si agentiile secrete naziste nu se lasa, astfel incat Titulescu ajunge sa fie demis, urmarit, suspectat si anihilat politic din ordinul expres al regelui Carol al II-lea. Exilat in Elvetia, apoi in Franta de catre rege, Nicolae Titulescu a continuat propagarea ideilor sale printr-o serie de articole si conferinte cu tematica social-pacifista. Pe data de 17 martie 1941, Titulescu moare brusc, analiza sangelui sau demonstrand ca a fost vorba de un asasinat prin otravire. In octombrie 1944, ziarul Fapta publica un articol in care denunta otravirea lui Titulescu de catre Franco Trandafino, un presupus agent Gestapo.

7. Manuc Bei – Primul spion din Valahia?

Cel mai cunoscut han al Bucurestilor a fost resedinta unui personaj pe cat de putin cunoscut, pe atat de misterios. Este vorba de Manuc Bei, un negustor si hangiu armean nascut in orasul Rusciuk, pe malul bulgaresc al Dunarii. In urma activitatilor sale cu caracter comercial, ajunge bogat in scurt timp. Initial negustor de grane, Manuc a fost considerat de catre contemporanii sai, drept cel mai bogat si influent om din Balcanii acelei perioade. Urca repede treptele puterii, astfel incat ajunge usor in slujba vizirului Mustafa Alemdar, pasa peste Bairaktar. Initial, Manuc intentiona sa ocupe tronul Valahiei, dar planurile sale sunt zadarnicite de caderea protectorului sau. Deschide un han celebru in Bucuresti care-i poarta si astazi numele. Devine creditorul principal al domnitorului fanariot Constantin Ipsilanti, pe care-l sponsorizeaza cu suma de 160.000 de taleri. In timpul razboiului Ruso-Turc din anii 1806-1812, Manuc este mediatorul dintre Armata Imperiala Rusa si o garnizoana rebela din Giurgiu. In acelasi timp, Manuc Bei se lanseaza intr-un adevarat rol de agent dublu, acceptand misiunea Inaltei Porti, in care trebuia sa trateze cu rusii incheierea pacii in termeni propice pentru puterea otomana. Pacea dintre rusi si turci semnata la Bucuresti in luna mai 1812, prevedea insa cedarea unor teritorii rusilor, fapt ce a provocat furie la Istanbul. Manuc Bei este invinovatit fatis de catre turci, fiind nevoit sa fuga in Basarabia pentru a-si salva viata. In anul 1817, Manuc moare intr-un accident de calarie si este ingropat la Biserica Armeneasca din Chisinau.

6. Conspiratia din spatele asasinarii lui Barbu Catargiu

Barbu Catargiu a fost, fara indoiala, una dintre cele mai ilustre figure ale politicii romanesti din secolul al XIX-lea. Jurnalist si politician roman de succes, Catargiu a ocupat functia de prim-ministru al Romaniei pana pe data de 20 iunie 1862, cand a fost asasinat. Acest politician conservator a fost, de fapt, primul prim-ministru al statului roman, patriot desavarsit, demn urmas al unei vechi familii boieresti, al carui motto dupa care se calauzea era “Totul pentru Tara, nimic pentru noi”. A fost un exigent barbat de stat, care a servit drept model pentru tinerii sai adversari liberali din acea perioada, Mihail Kogalniceanu si Ion C. Bratianu. Datorita calitatilor sale, a fost numit initial Ministru al Finantelor de catre Alexandru Ioan Cuza. A faptuit o serie de reforme revolutionare, astfel incat istoricii il considera si astazi drept cel mai european om politic al epocii sale. A interzis totusi adunarile publice, inclusiv adunarea de comemorare a Revolutiei de la 1848, fapt care i-a adus animozitati. Personalitatea sa cu convingeri puternice i-a facut pe adversarii sai din ambele tabere politice sa se uneasca in “Monstruoasa Coalitie” care apoi l-a mazilit pe Cuza. Radicalii liberali si ultraconservatori au decis se pare, asasinarea premierului Barbu Catargiu. Ultimul sau cuvant politic a fost: “Pacea, domnilor, pacea si odihna sunt scaparea tarii, si voi prefera moartea mai inainte de a calca sau a lasa sa se calce vreuna din institutiile tarii”. Pe data de 20 iunie 1862, pe cand parasea cladirea Parlamentului din Bucuresti si se afla in trasura alaturi de Prefectul Capitalei, Principele Nicolae Bibescu, Barbu Catargiu a fost asasinat prin impuscare. Desi nu a putut fi dovedit vinovat niciodata, asasinul sau prezumtiv se pare ca a fost Gheorghe Bogati. Moartea lui Barbu Catargiu a fost cu adevarat o crima politica perfecta.

5. Republica de la Ploiesti – Conspiratie acasa la Nenea Iancu…

In esenta, fenomenul istoric cunoscut sub numele de “Republica de la Ploiesti” a fost o simpla revolta de o zi, mai precis in data de 8 august 1870, indreptata impotriva regimului monarhist care conducea Romania. Totul a inceput ca banala rebeliune pe plan local orchestrata de radicalii filialei Partidului Liberal din orasul Ploiesti. Acestia se opuneau noului conducator al tarii, Printul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, dorind sa instaureze o republica in locul regimului monarhist stabilit de Constitutia din 1866. Liderul conspirationistilor liberali din Ploiesti era capitanul Alexandru Candiano-Popescu care, in prealabil, fusese arestat in 1867 pentru ca publicase in ziarul personal, Perseverenta, o serie de articole virulente in care il ataca pe Printul Carol I. In noaptea de 8 august 1870, Candiano-Popescu a organizat doua intalniri secrete la Ploiesti, anuntand ca are informatii de la Bucuresti, conform carora Monarhia va fi abolita in noaptea urmatoare, marile orase se pregateau de revolta contra monarhistilor, iar in ultima instanta, Republica Romania trebuia proclamata. Candiano-Popescu i-a asigurat pe conspirationisti inclusiv de sprijinul Marilor Puteri. In entuziasmul clipei, Candiano-Popescu a anuntat in public ca va deveni noul prefect de Prahova, iar Stan Popescu va ajunge noul sef al Politiei din Ploiesti. In noaptea urmatoare, seful Politiei din Prahova a fost arestat de conspirationisti, iar statia de telegraf a fost ocupata de Candiano si Guta Antonescu. Candiano-Popescu ramas fara alt obiectiv de ocupat, s-a instalat in Unitatea de Pompieri. Conspirationistii au trimis o telegrama la Bucuresti, anuntand ca proaspatul prefect Candiano este sustinut de administratia civila si militara a orasului. Partea hazlie de abia acum urmeaza. In seara de 9 august 1870, o unitate de soldati de la Bucuresti a sosit in gara Ploiesti si a arestat intreaga administratie autoinstalata. Majoritatea “conspirationistilor” au declarat ulterior autoritatilor de stat ca ei nu facusera o revolta, ci participau la o petrecere prelungita…

4. Max Goldstein si atentatul din Dealul Spirii

Multa cerneala a curs de-a lungul timpului in jurul atentatului de la Dealul Spirii. La urma urmei, este vorba de primul atentat cu bomba din istoria Romaniei. “Masina infernala”, cum a fost poreclita bomba de catre presa vremii, a fost detonata la data de 8 decembrie 1920 chiar in sala Senatului Romaniei de catre anarhistul Max Goldstein. Printre victimele vizate s-au aflat Ministrul Justitiei din acea perioada – Dimitre Greceanu care, alaturi de alti doi senatori, a murit in urma exploziei. Complotistii au fost comisarii bolsevici trimisi de regimul sovietic de la Moscova cu misiunea de a crea un Partid Comunist in Regatul Romaniei, si a lansa, mai apoi, o stare de revolta si anarhie populara in urma careia noul Partid Comunist sa acapareze puterea, Romania urmand sa devina un nou stat-satelit al Uniunii Sovietice. Inainte cu o luna de explozia de la Senat, anarhist-socialistul Max Goldstein a mai atentat la viata Ministrului de Interne Constantin Argetoianu, un dusman neimpacat al ideologiei comuniste si al adeptilor acesteia. Max Goldstein, ajutat de alti doi bolsevici, Saul Osias si Leon Liechtblau, a fabricat bomba artizanala si a reusit sa o introduca in secret chiar in sala Senatului Romaniei. Unul dintre complicii care i-au ajutat in acest sens a fost Alexandru Constantinescu, liderul de extrema stanga al proaspatului infintat Partid Socialist din Regatul Roman. Imediat dupa comiterea faptei, Max Goldstein a fugit in Bulgaria. A fost prins totusi in anul 1921 langa vama din Rusciuk, pe cand incerca sa reintre in Romania. Anarhistul Goldstein a fost condamnat la munca silnica pe viata, murind de pneumonie in anul 1924, pe cand isi ispasea sentinta la inchisoarea din Doftana.

3. Conspiratia din spatele Revolutiei din Decembrie 1989

Revolutia din anul 1989 a fost, fara indoiala, cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei. In prezent, tot mai multi istorici si cercetatori avanseaza ideea ca in spatele evenimentelor sangeroase din decembrie 1989, care au culminat cu arestarea si executia cuplului Ceausescu, a stat de fapt o mare conspiratie. Aceasta a avut epicentrul la nivel mondial si s-a desfasurat inca din timpul consfatuirilor de la Yalta si Malta, de la mijlocul anilor ’80. In cadrul acestor intalniri discrete intre liderii mondiali din acea perioada s-a hotarat abolirea comunismului in tarile Europei de Est si in fosta Uniune Sovietica. Directivele stabilite au fost urmate fidel de catre conjuratii din Romania socialista, care au profitat pe plan national de hotararile puterilor mondiale. Grupul conspirationistilor romani erau alcatuiti din membri de partid din esaloanele 1 si 2, precum si de o parte a conducerii Securitatii. Pentru a se face transferul de putere intre cele doua regimuri, unele servicii secrete straine au organizat o diversiune de proportii in decembrie ’89. Peste aceasta diversiune s-a suprapus revolta populara a marilor mase de oameni nemultumiti de inrautatirea conditiilor de trai. Arestarea si executia in mare graba a cuplului Ceausescu, nu a facut decat sa alimenteze discutiile din jurul mai multor conspiratii care au vizat atat momentul din 22 decembrie 1989, cat si viitorul Romaniei postdecembriste.

2. Horea – Mason sau initiat zalmoxian?

La data de 15 mai 1767, opt tineri sasi din Transilvania reveniti de la studii din Germania, au fondat la Sibiu Loja Sfantului Andrei, prima loja masonica atestata pe teritoriul Ardealului. Masonii isi alegeau noii membri fara sa tina cont de originea etnica sau de religia acestora. Astfel, intalnim la acea data, in Transilvania, 147 masoni catolici, 73 evanghelisti, 8 ortodocsi si 2 unitarieni. Istoricul Iona Chinchis sustine cu dovezi ca Horea, eroul motilor din Apuseni si conducatorul rascoalei din 1784-1785, a fost membru al unei loji masonice. La baza acestei supozitii stupefiante, stau legaturile dintre Horea si Ignatius Born, francmason celebru al acelei epoci, de profesie prospector minier. Ignatius Born a fost unul dintre apropiatii imparatului Iosif al II-lea. La domiciliul lui Born activa un cerc al artistilor adepti ai masoneriei printre care se numara si gravorul Jakob Adam, nimeni altul decat autorul celor mai cunoscute portrete ale lui Horea, Closca si Crisan. Ignatios Born ar fi fost personajul care l-a introdus pe Horea imparatului Iosif al II-lea. Conform unui curent recent de opinie, tot mai multi masoni romani sustin apartenenta lui Horea la aceeasi loja masonica cu imparatul Iosif al II-lea. In sprijinul acestei afirmatii, sunt aduse cererile aduse de Horea, cereri care, in opinia masonilor, semanau partial cu idealurile care au stat la baza Revolutiei de la 1848, revolutie initiata si dezvoltata in proportie de 100% de catre Masoneria romaneasca. Un alt argument vine din partea faptului ca Horea stia sa scrie si sa citeasca, ceva foarte rar printre romanii din Ardeal care erau tinuti intr-o adevarata stare de sclavie. Un mister nedezlegat nici astazi este cel care invaluie momentul prinderii lui Horea care se ascundea in padurea Soracetului din Muntii Gilaului, undeva langa Albac. In momentul arestarii sale, Horea a scos din san cateva manuscrise pe care le-a aruncat in foc. Hartiile au ars complet, inainte ca cei care l-au arestat sa le salveze. Acest fapt adanceste misterul care inconjoara personalitatea taranului mot Necula Ursu. O ipoteza si mai tulburatoare cu privire la natura adevarata a lui Horea vine de la o serie de istorici care afirma ca Horea ar fi fost un ultim initiat in cultul dacilor. Ipoteza nu pare deloc fantezista, daca tinem cont de faptul ca motii din Apuseni sunt urmasi directi ai dacilor. Mai mult, in ultimatumul sau adresat nemesilor unguri si curtii vieneze, Horea face un apel la libertate total lipsit de frica, in spiritul ilustrilor sai inaintasi. In plus, dupa arestare, Horea manifesta o noblete neobisnuita afirmand ca-i cunoaste pe cei 6 tarani care l-au tradat, dar “ca-i iarta din toata inima”.

1. Alianta secreta a lui Stefan cel Mare cu Persanii

Vestea despre uluitoarele victorii ale lui voievodului Stefan cel Mare asupra celei mai puternice forte armate a vremurilor au inconjurat lumea. Daca liderii care domneau in Europa crestina s-au marginit doar la incurajari si laude scrise, in celalat capat al lumii o alte putere militara admira lupta si succesele voievodatului Moldovei, sperand la un eventual atac combinat contra turcilor otomani. In aceasi perioada, Persia, Afganistanul si Kurdistanul erau sub stapanirea unei confederatii de triburi a turcilor oguzi, dusmani traditionali ai Imperiului Otoman. Confederatia Aq Koyunlu, sau a Oilor Albe turcmene a reusit in urma unor mari eforturi militare sa stopeze expansiunea spre Est a otomanilor. In cautarea unor aliati, oguzii din Persia au apelat chiar si la statul venetian, caruia hanul Uzun Hassan i-a cerut ajutorul in anul 1464. Venetienii au promis, dar nu au ajutat cu nimic armatele de calareti ai turcomanilor oguzi. In acelasi timp, Stefan cel Mare scria epistole tuturor dusmanilor Imperiului Otoman. A existat astfel o corespondenta intre Stefan cel Mare si stapanitorii Persiei, in care oguzii lauda si sprijina eforturile domnitorului moldovean. Insa lucrurile au mers chiar mai departe decat niste simple epitete de gratulare reciproca din epistole cu caracter diplomatic. La finele anului 1490, turcmenii se angajeaza sa atace Imperiul Otoman, in cadrul unei campanii in Antolia, urmand ca voievodul Moldovei sa inceapa la randu-i o campanie la Dunare. Dusmanul otoman urma sa fie prins in cleste. Forta militara a clanurilor Oilor Albe era cu adevarat impresionanta. Cronici chinezesti si rusesti relateaza ca aprigii luptatori din stepe intunecau orizontul cu multimea lor. Planul prin care romanii ar fi putut schimba fata lumii pentru prima data in istorie s-a naruit odata cu moartea accidentala a hanului oguz. Hoarda Oilor Albe s-a risipit odata cu dinastia pe care au fondat-o in Persia. Restul este istorie…

Este un caz cu atatea necunoscute incat, prin comparatie, asasinarea lui Kennedy mai ca pare un banal proces de conducere sub influenta alcoolui, aflat pe rol la un tribunal districtual din Statele Unite. Sa fie oare SIDA “gaselnita” perfecta in domeniul razboiului biologic?, se intreaba Jonathan Vankin si John Whalen, autorii cartii “Cele mai mari 80 de conspiratii din toate timpurile”.

Cauza general acceptata a SIDA este virusul HIV (Human Immunodeficiency Virus – Virusul imunodeficientei umane), “descoperit” in 1984 de dr. Robert Gallo si, mai mult sau mai putin concomitent, de o echipa de savanti francezi (doctorii francezi l-au acuzat pe Gallo, dupa cat se pare cu o oarecare justificare, ca le-ar fi furat rezultatul cercetarilor – dar aceasta este o alta conspiratie, si oricum, pana la urma cercetatorii au facut pace, impartindu-si gloria”).

Potrivit lui Vankin si Whalen, prima acuzatie cu privire la legatura dintre SIDA si armele biologice a aparut in Patriot, un ziar din New Delhi, India. Un articol din 4 iulie 1984 cita articole dintr-o publicatie oficiala a Armatei SUA cu privire la “influente naturale si artificiale asupra sistemului imunitar uman”. Publicatia indiana relata ca oamenii de stiinta de la Fort Detrick (pana in 1969 cunoscut ca Laborator pentru armamente biologice al Armatei) s-ar fi aventurat in profunzimile Africii in cautarea “unui virus puternic care ar putea sa nu se gaseasca in Europa sau Asia”. Datele obtinute din aceasta cercetare “ar fi fost analizate la Fort Detrick si rezultatul ar fi fost izolarea unui virus care provoaca SIDA”.

Guvernul SUA a reactionat imediat, etichetand articolul drept manipulare a URSS-ului, ceea ce nu a impiedicat reluarea virulenta a articolului in media sovietica. O caricatura din ziarul Pravda, in care era infatisat un doctor cocotat pe o gramada de cadavre, dand unui unui general un recipient pe care scria virus SIDA, a provocat un protest din partea ambasadei SUA la Moscova, dar abia cand un important ziar britanic a raspandit povestea prin paginile sale de tabloid, autoritatile americane au inceput sa reactioneze.

Made in USA
Jacob Segal, profesor doctor in biologie la universitatea Humboldt, Germania, se numara printre primii oameni de stiinta convinsi ca SIDA a fost creata in laboratorul de la Fort Detrick, Maryland. Impreuna cu sotia lui, Segal si-a publicat descoperirile in 1986, intr-un opuscul polemic intitulat ” AIDS: o boala produsa in America“. El a incercat sa demonstreze ca virusul imunodeficientei (HIV), despre care multi oameni de stiinta cred ca evolueaza in SIDA, este aproape identic cu alte doua virusuri: VISNA, o boala mortala ce ataca oile, dar nu si omul, si virusul leucemiei celulelor T (HTLV-1), care desi nu este mortal, este foarte infectios la om.  In lucrarea sa, Segal afirma ca in laboratorul de maxima siguranta de la Fort Detrick a fost realizata uniunea virusurilor VISNA si HTLV-1, creandu-se o arma biologica artificiala, mortala si cu grad ridicat de contagiere. Adica HIV, virusul pus la punct intre sfarsitul anului 1977 si primavara lui 1978.

De asemenea, Segal respingea teoria conform careia SIDA ar fi aparut in mod natural in urma contactului dintre oameni si cimpanzei in Africa, subliniind faptul ca initial cocktailul a fost testat pe detinuti, convinsi sa-si dea acceptul de a participa ca voluntari la experiment in schimbul punerii in libertate. Intrucat simptomele bolii nu s-au manifestat inainte de 6 luni, testele au fost considerate un esec, iar detinutii au fost eliberati. Unii dintre ei erau homosexuali, atragea atentia Segal, si ajunsi la New York au transmis boala mai departe in cercul gay-lor newyorkezi. Aici, in 1979 avea sa se manifeste primul caz confirmat de SIDA, iar boala sa inceapa a se raspandi cu repeziciune. Argumentele familiei Segal au constituit baza pentru mare parte din discutiile ce au urmat cu privire la teoria armei biologice SIDA.

Stiinta in slujba razboiului 
Potrivit cercetarilor istoricului german Wolfgang Eggert, atat SIDA, cat de altfel si SARS-ul, sunt arme biologice inventate in laboratoarele de maxima siguranta americane in vederea exterminarii de fiinte umane. Ceea ce spune el (in cartea “Die geplanten Seuchen – Aids, Sars und die militärische Genforschung”) pare aproape incredibil. In 1969, Departamentul Apararii din Statele Unite ar fi cerut Comisiei Senatoriale un credit de 10 milioane de dolari destinat cercetarilor in vederea dezvoltarii unui nou virus in masura sa distruga sistemul imunitar uman, si impotriva caruia sa nu existe terapie. In discursul tinut in fata membrilor Comisiei, expertul militar Donald McArthur si-ar fi argumentat cererea astfel: “...intre 5 si 10 ani, cel mai probabil va fi posibila crearea unui nou microorganism infectiv ce ar putea sa fie diferit din anumite aspecte importante de oricare alt agent cunoscut…” .

Conform directorului adjunct al Departamentului de cercetare de la Pentagon, “detinerea acestui virus ar conferi Statelor Unite suprematia militara absoluta”.  Si pentru ca de cele mai multe ori scopul scuza mijloacele, creditul ar fi fost acordat, iar cercetatorii cei mai capabili – printre care si Robert Gallo, “inventatorul” HIV-ului -, s-ar fi pus pe treaba (zece ani mai tarziu aveau sa apara primele cazuri de SIDA in Statele Unite). In februarie 1987, colonelul David Huxsoll, luat de val in timp ce discuta despre acuzatiile referitoare la arma biologica SIDA, a lasat sa-i scape o informatie ciudata: “Studiile efectuate in laboratoarele armatei au aratat ca virusul SIDA ar fi un agent extrem de eficient pentru razboiul biologic”, a spus colonelul. Care studii?! Huxsoll a dezmintit ulterior ca ar fi facut o asemenea declaratie, reporterul care a consemnat-o sustine in continuare ca acesta ar fi facut-o.

Ce se ascunde in spatele SIDA?
Unii au vorbit de exterminare, de conjuratie impotriva unei parti “incomode”a umanitatii…s-a spus ca drogatilor le-ar fi fost furnizata heroina in mod convenabil combinata cu substante ce distrug sistemul imunitar, in vreme ce homosexualii si africanii ar fi fost infectati prin intermediul vaccinarilor in masa, sub pretextul protejarii lor de alte maladii.  S-a mai spus si ca de multa vreme “factiunile” cele mai reactionare din lumea politica si religioasa se aflau in cautarea unor pretexte stiintifice de care sa-si ancoreze ofensivele lor puritane si restauratoare. O prima tentativa ar fi fost realizata la finele anilor ’70, prin avalansa de informatii cu privire la bolile venerice. SIDA insa a reprezentat ocazia de aur: o boala nu numai cu transmitere sexuala, dar si mortala si invulnerabila la arsenalul medical existent. Ce mai, o boala inventata pe gustul sexofobilor de pretutindeni, un aliat imbatabil intr-o epoca in care incepeau sa devina o amenintare marile explozii demografice din sudul planetei: infailibila in a tine in frau nasterile (doar se  trasmite prin raporturi sexuale) si a semana moarte in randul gay-lor si al dependentilor de droguri, categorii privite dintotdeauna cu dispret.
 
Prima manifestare a SIDA in America a coincis cu lansarea de catre “reaganism” si sustinatorii lui a unui atac dur impotriva homosexualilor. Ca atare, teoria armei biologice pleaca de la premiza ca homosexualii ar fi fost vizati pentru a fi distrusi sau cel putin pentru a fi transformati intr-un fel de “tapi ispasitori”. Cum? In 1978, peste o mie de barbati adulti homosexuali poligami au fost vaccinati experimental impotriva hepatitei B, prin bunavointa Institutului National pentru Sanatate si a Centrelor pentru Controlul Imbolnavirilor. In decurs de 6 ani, 64% dintre acestia au capatat SIDA. Dar si sa fie o coincidenta e posibil, chiar probabil, riposteaza cei care cred ca din punctul de vedere al transmiterii SIDA, barbatii adulti homosexuali si poligami sunt predispusi la aceasta boala oricum. 

“Follow the money”
Indignati de colosala mistificare si speculatie improvizata in jurul SIDA sunt in ultimii ani tot mai multi medici si experti din domeniu: s-a creat o miscare de protest in toata regula cu privire la teoria oficiala la care au aderat peste 700 de virusologi, epidemiologi si alti specialisti de renume din 23 de tari, printre care si 3 laureati ai Premiilor Nobel. Teoria oficiala nu este nici in prezent in masura sa explice in ce mod virusul HIV poate provoca bolile ce ii sunt imputate. SIDA este descrisa drept o boala infectioasa provocata de virusul HIV, ce distruge treptat celulele sistemului imunitar, lasand organismul fara nicio aparare in fata unor boli “oportuniste”. Doar ca sub “palaria” SIDA se aduna maladii eterogene si disparate; boli ce sunt asociate intre ele doar atunci cand rezultatul testului HIV este pozitiv. Iar seropozivitatea ar constitui semnalul unei boli perverse, progresive, inexorabile in majoritatea cazurilor.
 
“Misterul din jurul acestui virus blestemat este consecinta inevitabila a acelei subventii de 2 miliarde de dolari alocata cercetarii SIDA in fiecare an. Daca am lua oricare alt virus si am cheltui 2 miliarde de dolari anual pentru a-l studia, fiti siguri ca si acel virus ar produce mistere cu toptanul”, este parerea  biochimistului Kary B. Mullis, laureat al premiului Nobel pentru Chimie in 1993.

7 argumente in sprijinul conspiratiei

1. Absenta oricarei legaturi intre rezultatele testului HIV si SIDA:
O particularitate a bolilor infectioase virale este ca au o cauza unica (virusul), si evident nu se pot declansa in lipsa acestuia din organism (dupa cum nu poate exista varicela fara virusul varicelei, hepatita fara virusul hepatitei si asa mai departe). Literatura medicala a inregistrat insa mii de cazuri de SIDA seronegativi (prezentau simptomele SIDA, dar testul era negativ), si seropozitivitate in absenta SIDA.
Reactia la test, in mod evident capricioasa, este adeseori asociata unei cresteri (nespecifice) a imunoglobulinelor, ce poate surveni in multe alte situatii: in bolile autoimune, in cazul infectiilor cronice, al malariei, parazitozelor, dar uneori si din cauza unei banale vaccinari anti-gripale.

2. SIDA nu se comporta ca restul bolilor infectioase cu grad ridicat de contagiere:
In pofida alarmismului, unii spun ca SIDA a ramas o boala specifica unor grupuri in care sunt prezenti factori de risc foarte precisi: cel al dependentilor de substante si al homosexualilor; boala vizandu-i cu precadere pe utilizatorii de droguri multiple, cocaina, extasy, alcool si nitriti administrati pe cale inhalatorie in doze puternice (nitritii sunt substante foarte reactive, provoaca depresia sistemului imunitar si sunt utilizati pentru efectul lor afrodiziac si ca relaxant al sfincterelor).

3. Nu exista studii care sa demonstreze ca SIDA este cauzata de HIV:
Kary Mullis, inventatorul  PCR (Reactia de Polimeraza in lant) a solicitat mai multor virusologi si epidemiologi sa-i indice referinte bibliografice in masura sa explice mecanismul prin care HIV provoaca SIDA. Niciunul nu a putut face acest lucru. 

4. Definitia bolii:
Cuprinde un numar foarte ridicat de boli deja cunoscute, circa 29 la ora actuala. Ele nu sunt insa intotdeauna asociate imunodeficientei.Sunt definite SIDA doar in cazul in care testul HIV este pozitiv. De exemplu, daca un om are tuberculoza si rezulta a fi seropozitiv, atunci se numeste ca are SIDA; daca in schimb are tuberculoza, dar testul este negativ, atunci nu are “decat tuberculoza”.

5. Incubatie misterioasa:
Toate bolile infectioase virale, cu rare exceptii, au o perioada de incubatie scurta, de cateva zile sau saptamani. Cea a virusului care provoaca SIDA a fost calculata initial in jurul a 18 luni, pentru a fi ridicata apoi de la an la an (in 1992 a atins 10-14 ani). 

6. Paradoxul prostituatelor:
Practicantele celei mai vechi meserii din lume nu aveau cum sa nu devina tinta campaniilor propagandistice ale celor insarcinati cu protectia sanatatii noastre fizice si morale. In mod curios insa, cu trecerea anilor, s-a observat ca rata seropozivitatii in cazul acestei categorii era extrem de scazuta.  La 31 martie 1995, din 27.043 cazuri doar 22 priveau  prostituate care nu erau dependente de droguri (neexistand vreo legatura cu protectia utilizata la “locul de munca” intrucat aceleasi prostituate prezentau o rata ridicata de infectii cu transmitere sexuala).

7. Terapia cu AZT:
Sintetizat in 1964 ca medicament antitumoral, a ramas neutilizat timp de 20 de ani dupa ce s-a constatat in cadrul unor experimente ca soarecii cu leucemie tratati cu el mureau pe capete, in numar mult mai mare decat cei netratati deloc. De ce atunci acest medicament atat de toxic, cancerigen si lipsit de efecte benefice continua sa fie administrat? Cel mai bine trebuie sa stie Wellcome, compania farmaceutica producatoare.

In luna decembrie a anului trecut, OMS a dat publicitatii noile rapoarte cu privire la SIDA. Numarul persoanelor infectate cu HIV la nivel global se apropie de 33 milioane. In Romania statisticile arata ca peste 11.000 de oameni sunt infectati cu HIV si de la an la an apar cel putin 240 de noi cazuri.