Blogul unui Carcotas

A fost inaugurat in iunie 1969, sub denumirea “Muzeul Ceferistilor”, la implinirea a 70 de ani de la deschiderea liniei de cale ferata Bucuresti Filaret-Giurgiu.

Totusi, inca din 1924, in arenele Stadionului Giulesti au fost puse la pastrat locomotive si vagoane vechi ratacite prin diferite depouri, intre care si legendara locomotiva Calugareni, una dintre primele locomotive care au circulat pe linia Bucuresti Filaret-Giurgiu.

Amenajarea Muzeului in actuala cladire a demarat in 1953, cand au inceput sa fie stranse la un loc piese unice.

Vizitatorii pot admira in spatiul Muzeului prima locomotiva realizata la Resita, in anul 1873, machetele locomotivelor construite in tara, un telegraf Morse din anul 1869, fotografii si documente vechi, costume de ceferisti sau felinare de semnalizare, o bicicleta mecanica (drezina) care circula pe calea ferata intre cele doua razboaie mondiale si ceasuri din toata Europa.

De asemenea, aici poate fi gasita o macheta functionala, demonstrativa, pe care circula minitrenulete.

Galeria de Arta Dominus a fost inaugurata in anul 1990. Are ca  specializare pictura contemporana romaneasca, sculptura, gravura si arta decorativa.

Sub patronajul galeriei a fost publicat catalogul “Cotatii ale artistilor romani contemporani”.

Denumirea de “Opera Romana“ a fost folosita cu mult timp inaintea existentei unei cladiri destinate exclusiv artei lirice. Dirijorul, compozitorul si profesorul George Stephanescu si-a pus intreaga energie in slujba fondarii Companiei Opera Romana.

Trupa lirica bucuresteana s-a lansat la 8 mai 1885, prezentand treptat un repertoriu tot mai bogat, alcatuit din opere italiene si franceze de mare popularitate, cat si vodeviluri si opere comice din creatia nationala, in care evoluau primele mari voci autohtone.

Institutionalizarea s-a petrecut in 1921, prima stagiune fiind deschisa cu un grandios Lohengrin dirijat de George Enescu. Pana in 1953, trupa a fost gazduita de Teatrul National, apoi de Teatrul Lyric Leon Popescu, Teatrul Eforie (Carol cel Mare) si Teatrul Regina Maria.

Cladirea actuala a fost construita in 1953, in preajma Festivalului Mondial al Tineretului si al Studentilor, care urma sa fie gazduit de Bucuresti. Spectacolul inaugural a avut loc pe 9 ianuarie 1954, cu premiera operei Dama de pica de Ceaikovski, iar primul balet a fost Coppelia, la 10 ianuarie 1954.

A urmat o perioada de mari realizari artistice. Beneficiind de o echipa de interpreti de cea mai inalta clasa, Opera Romana din Bucuresti a devenit una dintre cele mai apreciate scene ale Europei.

Colectiile independente ale fratilor Beatrice si Hrandt Avakian, reprezinta o predilectie comuna pentru arta orientala, explicabila poate si prin obarsia familiei, originara din Siria. Adunate cu mari sacrificii, acestea au fost ingemanate intr-un ansamblu complex de arta nationala, europeana si orientala, in cadrul caruia dominante sunt, atit prin numarul cat si prin valoarea lor, piesele de arta extrem-orientala.

In structura donatiei, unitara prin dominantele ei, aportul celor doi colectionari atesta inclinatiile predilecte ale fiecaruia. Beatrice Avakian (1905-1996) a fost pasionata de giuvaergerie, miniaturi de lemn si fildes, broderie, cristaluri de Boemia, pictura, in timp ce Hrandt Avakian era atras de mici statuete din bronz, piese arheologice, sticlarie romana, textile si ceramica.

Un punct de atractie al colectiei il constituie ansamblul de sculptura mica japoneza, care cuprinde netsuke-uri (piese miniaturale din fildes si lemn) si inro-uri (mici cutii compartimentate pentru medicamente, lacuite si pictate) din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Un dulap lucrat in Coreea in secolul al XIX-lea, decorat cu o delicata dantelarie in sidef, atrage atentia vizitatorului.

Unice in colectiile de arta bucurestene, prin raritatea reprezentarilor iconografice, sunt sculpturile lamaiste in bronz aurit din timpul Dinastiei Qing (1644-1911). Arta textilelor este ilustrata prin covoare de rugaciune turcesti (Ghiordes si Kula) si caucaziene din veacurile XVI-XIX, un spectaculos valtrap de cal lucrat in tehnica sumak in secolul al XIX-lea, broderii de Bursa, de Bukhara si saluri de Casmir din secolul al XIX-lea.

Arta metalelor pretioase ocupa un loc aparte in cadrul colectiei. Pocale, casete si oglinzi turcesti, precum si piese de argintarie lucrate in ateliere din Viena, Paris, Moscova, Londra, Augsburg, Sibiu aduc marturii despre fastul oriental sau despre confortul occidental. Deopotriva de relevante sunt si bijuteriile executate in argint, emailuri policrome, cu perle, pietre pretioase sau semipretioase.

O alta atractie constanta pentru colectionari a constituit-o ceramica, reprezentata in colectie prin piese elene si romane din secolele I-IV, precum si vase si placi persane realizate in veacurile XIII-XIX.

Icoanele pe lemn, provenind din spatiul romanesc sau din Grecia si Rusia, unele dintre acestea cu ferecaturi din argint, si icoanele pe sticla se cer semnalate in mod deosebit. Colectia este completata de lucrari de pictura si grafica ale unor artisti precum Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady, Iosif Iser, Lucian Grigorescu. Aceasta sectiune este intregita de un apreciabil numar de creatii originale ale lui Hrandt Avakian, artist cu inclinatie speciala pentru peisaj.

Cunoscut mult timp sub denumirea de Foisorul de foc, Muzeul National al Pompierilor este monument istoric si de arhitectura, construit in 1892. A functionat atat ca foisor de foc cat si rezervor de apa.

Ofera si azi o frumoasa panorama a Bucurestiului de la balconul circular situat la 50 de metri inaltime. Muzeul expune cronologic, pe 6 etaje, incepand cu cel mai de sus, la care se ajunge cu liftul, exponate privind evolutia mijloacelor de stingere a incendiilor: uniforme militare si civile romanesti si straine, documente, manuscrise, harti, fotografii de la marile incendii din Bucuresti, arme albe si de foc, machete de utilaje ale unitatilor de pompieri, utilaje romanesti pentru stingerea incendiilor, folosite inca din 1774, drapele si medalii.

Infiintat in 1963, ca sectie a Muzeului de Istorie a Orasului Bucuresti, este transferat la Ministerul de Interne in 1972. În 1992 s-a transformat in Muzeu National al Pompierilor. Detine bunuri culturale clasate in Tezaurul patrimoniului cultural national.